Vin valuri dezgustate de pe Marea Neagră
Izbind acest baraj încă neterminat.
Au înghețat în timp, sperând să nu ajungă
Ziua în care ți-ai revendicat
Partea ta de pat, fără măcar o ezitare,
Și dacă tu, o, muză, vreodată ai putea
S-aduci iarăși la viață așa o pârtie pustie,
Măcar c-un pas în față reda-mi-i liniștea?
Mie, unui adolescent naiv care nu știe
O iotă de anatomie
Din inima ori mintea ta.
Eu cred că e mai relevantă cantitatea decât
Oricare calități reprobabile.
Și-aș vrea să fii în jur ca să-mi ții de urât
Atunci când Soarele ar vrea zadarnic să topească
Un corp inert, așa cum sunt
Eu. Sau țurțurii lui Poseidon
O dată la trei sâmbete reproșabile.
