Indiferent cât de groaznic de mare e umiditatea vara,
Orașul ăsta tot nu-i decât o junglă.. urbană.
Junglă veritabilă nu poate fi, nu-i așa?, căci
Rațiunea e la ea acasă aici, dimineața și seara.
Și sigur, nu ne ghidăm după instincte,
Decât poate atunci când călcăm pe cadavre ca să punem o pâine pe masă.
Sau prin cluburi ca s-aducem vreo blondă acasă.
Că are șolduri primitoare gata de dat naștere la urmași, nimic mai mult, nici mai puțin, e clar.
În rest? Complet prezenți și mereu atenți.. Nesăbuiți?
Cu mult mai rar!
Și eu, ca toți concetățenii mei, homo sapiens s-a-pie
-rdut destulă vreme căutând ceva ce nu era.
Poate nu am blană de leu dar doamne cât de îmbătători sunt feromonii care mă prefac în
Panteist sunt și vă jur
Între două coapse calde l-am găsit pe Dumnezeu.
Nu sunt animal, totuși, sunt doar.. eu,
Și m-am plictisit de corporația asta care mă leagă la mâini și
Caut un moment, al dracului, oricât de mic, monument al meu
Să-mi umplu nările cu toate nuanțele, doleanțele (hai zi-mi ce te doare păpușă), aromele și stările și
Iz de sâni transpirați și și sunete dulci
Ca de viori. (Stradivarius)
Ca de vin de Bordeaux
De gemete lungi ce scapă printre buze (mișteaux)
De-atât de grăbite muze.
De poți, să le-apuci, dar n-ai mâini atunci când înoți printre scuze.
De poți.. De apuci..
De nu cumva.. S-au terminat.
Clipă de viață, de ce mi te scurgi?
Nu e time effective să fii rațional
și mai am și eu task-urile astea și, hai gata, lăsați un mesaj după semnalul sonor. Dacă altfel nu se poate, îmi dau shut down la simțurile olfactive. Ale naibii relativitate a timpului și secol al vitezei. Mai bine stau în cușca mea,
în banalul mașinal.
31delitere 