I see you in every glass of scotch
I’m pouring
By myself on lonely nights
And I can’t help but ask myself
If its maroon slightly resembles
The colours of our scattered souls
Melting into each other,
Fiercely burning.
Just like the bright sun rising in the sky
I know your early morning shades
Could hurt my eyes
Unless I leave this phantasm.
Unlike your chocolate thighs,
This empty bar can’t mend my hollow body.
I clench my teeth as I realise..
It doesn’t get any warmer
Than this.
pentru că mi-e trupul greu
de voi și de tot
privesc lumea c-un ochi de mort.
mâinile nu mi le-au descompus, oricum nu încă
deși-s de-un verde străveziu
unul din doi bocanci pe carcasa goală de lemn
reînvie un ecou,
promițător în genere, și demn
dar și un miez de neputință
la ce să mă trezesc eu din cavou
din somnul meu apatic și dulceag
când pot s-ascult cum doi-trei alții rag
mereu pe la răscruci?
între cărțile de joc, ce azi zac pe noptieră,
se mai zvârcolește spasmodic
doar jokerul, să taie pachetul murdar, o, himeră,
de sărmani in(c)erți.
farmaciștii-ndeamnă să nu te abați
de la imperiosul sirop
și pseudoantibiotice cât cuprinde
(o viață de neom miop)
dar surogatele nu țin la nesfârșit
cum spiritele n-au monedă sau vreun leac
și-n a mea batista neagră
de bumbac
tușesc schimbare.
//Ceva mic, scris în perioada alegerilor. Vă las și piesa asta, sugestiv.
sudoare. o sută de ochi ațintiți spre mine
emoția bate gongul, nu e cale de scăpare
“hai, frate Dionis, arată-te în fine!”
mă ridic a recita, genunchii mi-o iau la vale.
respiră, șapteșpe ani de murmur incomplet.
ca s-o citez pe vecina, ce-l rumega pe Baudelaire:
“asta îți trebuie dac-ai vrut să fii poet”
și orice francez ți-ar spune că e un “destin précaire”
prestația începe, din tavan coboară sfori
aplauze răsunătoare pentru cele ce urmează!
suicid? cascadorie? un bufon rătăcitor?
audiența-i pregătită. și actorul? nu contează.
domnilor, scoateți-vă portofelele din piele
mai veritabilă decât existența unui funcționar de stat.
căci s-a găsit moneda pentru fericire de trei stele
…
sau mai bine lăsați. cât am vorbit, s-a pierdut.
Scot fum, sunt scrum, dai zoom
Pe-o cameră pe film.
Un vin prea sec, simt că mă-nec, drum bun.
Tu prin lentile arămii,
Un puls bum-bum.
Sânge năvalnic, dans străin,
În ritm nebun.
Cereale pe podea, un stand-up liric,
Ori vise prea deșarte îmi asum.
Zel și exces de scorțișoară,
Nesaț cu și întru volum,
Săgeata lui Amor în chip de fiară.
În ceasul 13, mai îmi ceri să-ți spun..?
Poate visez, dar holul ăsta poartă un ecou
Cam surd acum.
Și ce lunatic, cupă de-otravă și fiere
Pe-un tron de sticlă să te pun.
Vin valuri dezgustate de pe Marea Neagră
Izbind acest baraj încă neterminat.
Au înghețat în timp, sperând să nu ajungă
Ziua în care ți-ai revendicat
Continue reading “Inerție”
31delitere 