Pac, pac, pac!
Pac.. Bine. Tac.
Cât de clișeic e să începi o poezie
Cu o interjecție?
La ce mă gândeam?
În fine. E și ast-o lecție.
Doișpe jumate și stau..
Tre să completez cu ceva interesant. Altfel nu prinde.
Să zicem că stau degeaba.
Tu nu înțelegi, e prea profund, știu
Nu știi încăcum stă treaba.
Poate stă și ea, degeaba.
În fine. Mai las de la mine, adevărul
E că sunt nu
O bestie în lesă, nu,
Sunt o vrabie pe munte.
Și e foarte confuz
Când ești obtuz
Da’ cine să te și asculte?
Am șters o strofă de-aici.
Stau pe scaunul ăsta de câteva minute
Și deja e august.
Ce nebună e viața.
Pic pic. Ascultă!.. cum curge timpul în țeluri capitaliste.
31delitere 