Author: Andreea A. Gavrilă

sudoare. o sută de ochi ațintiți spre mine
emoția bate gongul, nu e cale de scăpare
“hai, frate Dionis, arată-te în fine!”
mă ridic a recita, genunchii mi-o iau la vale.

respiră, șapteșpe ani de murmur incomplet.
ca s-o citez pe vecina, ce-l rumega pe Baudelaire:
“asta îți trebuie dac-ai vrut să fii poet”
și orice francez ți-ar spune că e un “destin précaire”

prestația începe, din tavan coboară sfori
aplauze răsunătoare pentru cele ce urmează!
suicid? cascadorie? un bufon rătăcitor?
audiența-i pregătită. și actorul? nu contează.

domnilor, scoateți-vă portofelele din piele
mai veritabilă decât existența unui funcționar de stat.
căci s-a găsit moneda pentru fericire de trei stele
…
sau mai bine lăsați. cât am vorbit, s-a pierdut.