pentru că mi-e trupul greu
de voi și de tot
privesc lumea c-un ochi de mort.
mâinile nu mi le-au descompus, oricum nu încă
deși-s de-un verde străveziu
unul din doi bocanci pe carcasa goală de lemn
reînvie un ecou,
promițător în genere, și demn
dar și un miez de neputință
la ce să mă trezesc eu din cavou
din somnul meu apatic și dulceag
când pot s-ascult cum doi-trei alții rag
mereu pe la răscruci?
între cărțile de joc, ce azi zac pe noptieră,
se mai zvârcolește spasmodic
doar jokerul, să taie pachetul murdar, o, himeră,
de sărmani in(c)erți.
farmaciștii-ndeamnă să nu te abați
de la imperiosul sirop
și pseudoantibiotice cât cuprinde
(o viață de neom miop)
dar surogatele nu țin la nesfârșit
cum spiritele n-au monedă sau vreun leac
și-n a mea batista neagră
de bumbac
tușesc schimbare.
//Ceva mic, scris în perioada alegerilor. Vă las și piesa asta, sugestiv.
31delitere 