E un balon cu aer cald,
Mai cald decât biotopul,
Ce urcă la verticală
Până își găsește locul..
Dar nu-l mai găsește, iată.
Poate-o fi doar o rafală,
O abatere precară,
Nu te-apropia de soare
Că nu știi cât poa’ să doară
Depărtarea de primată.
Peste văi ori peste dealuri,
Încearcă să nu te arzi.
Ca Icar avea idealuri
Cu gașca lui de montaniarzi
Ce nu încetau vreodată. Să se bată, să se-abată.
Ironia mea ciclică
Te poate-aduce în prezent.
Nu vezi, din încăpățânare tipică,
Dar ai fost învățat să mergi după curent.
Lasă visele pe altădată. Vrei?
Ce vrei să iei? Nu îți ajunge?
Ai un țarc aerian doar pentru tine, și zău,
Fii cât de liber vrei (,) să crezi
Că poți să fii chiar tu regizorul filmului tău.
The Truman Show pe o casetă expirată.
E un balon cu aer cald
La mine în stomac, acid
Și-atunci când toate ușile
În nasul băgăcios i se închid
Mă ține-n debaraua minții mele, încuiată,
Cu un pistol sub diafragma încordată
Și nu mă mișc
Și nu mănânc, nu beau, nu dorm vreodată
Până ce nu aștern, în fine, o bucată de mine
Pe foaia asta prea curată.
E vorba mea nedistilată
Și uneori chiar reprobată
De neica nimeni ce doar contestă și nu se mai arată.
Ce tipare vrei să spargi?
Ce tip are existența asta disipată?
Real-imaginar-furată?
Nebunesc de calculată sau rațional împrăștiată?
Vrei un tip? Okay. Îndrăznește, doar o dată.
Fă-te praf, de vrei să simți,
Să crezi că ai trăit cândva
Și poți să râzi de fapta ta, de-ar fi nevoie.
Nu poți salva pe nimeni, și nici însuți salvat nu poți să fii,
Nici de-ai reface tu arca lui Noe.
Creația nu știe că este
Ea doar este. Dar tu da:
Poți să fii, poți să mai scrii.
Cea mai stupidă poveste –
O avea ea sens, cândva,
Când ajunge peste creste.
Balonul meu cu aer cald
A primit gaz și-a luat-o raz
-Na, poftim. Asta ai vrut?
Vreau și eu să beau ceva..
te rog,
Dă-mi drumul un minut.
31delitere 